Otetul de mere natural
Stiati ca cel mai modest aliment vindeca 100 de boli?
Este unul din cele mai vechi medicamente cunoscut si mentionat pentru prima oara de catre egipteni.
Otetul de mere a fost pus la loc de cinste in scrierile sale de catre Hipocrate.
In medicina populara romaneasca, taranii nostri din zonele de deal si munte prepara si astazi otetul de mere in fiecare toamna pentru a se feri pe timp de iarna contra diferitelor boli dar si pentru mentinerea sanatatii.
Gustul acrisor si usor tulbure rezultat in urma fermentarii merelor vindeca peste 100 de boli din cele mai diverse.
Otetul de mere contine in principal apa si acizi organici: acidul acetic, acidul propionic, acid lactic, pectina, enzime iar in cantitati foarte mici aminoacizi.
De asemenea poate fi numit si un cocteil bogat in vitamine ca: potasiu, vitamina C, vitaminele B1, B2 si B6, izoflavonoide, magneziu si fosfor.
Ce boli se pot trata cu otetul de mere?
Otetul de mere poate trata o gama larga de afectiuni, de la cele mai banale pana la afectiuni mai grave cum ar fi: reumatismul, pietre la rinichi, obezitate, colecist, dischinezie biliara, litiaza biliara, indigestii, hipoaciditate, inapetenta, anemie, migrene, dureri de gat, oboseala cronica si epuizare, imbatranirea prematura a tesuturilor, micozele unghiilor, raceala.
Cum se prepara otetul de mere?
- 2 kg mere
- 2 l apa calda
- 200 g miere de albine
- 20 grame drojdie proaspata
Cum se obtine otetul de mere din aceste ingrediente?
Se taie marunt merele, cu tot cu cotor avand grija sa inlaturam partile stricate. Se pun intr-un borcan de sticla, se adauga drojdia si se toarna apa calda peste ele. Se aseaza intr-un loc intunecos unde temperatura este de 23-28 grade, acoperind borcanul cu un tifon. Se amesteca de 2 ori pe zi.
Dupa cele 2 saptamani, cand merele au macerat se poate simti deja mirosul de otet. Se strecoara si se storc merele, iar zeama obtinuta se toarna in acelasi borcan dupa ce a fost curatat.
Se adauga mierea si se amesteca pana la omogenizare, dupa care se lasa la fermentat in acelasi loc calduros si intunecos. Dupa ce sa format o pelicula groasa deasupra acesta se indeparteaza cand otetul este limpede (in aceasta perioada nu se mai umbla la el, iar borcanul trebuie acoperit tot cu tifon).
Se pastreaza in sticle cu capac cu filet, se strang bine si se pastreaza la rece.
Este un puternic stimulent al digestiei si al metabolismului si in dezintoxicarea organismului.
Cea mai usora cale de a consuma otetul de mere este sub forma de salate.
O reteta care mie imi place foarte mult este urmatoarea:
Salata din sparanghel cu ansoa
- 500 g sparanghel proaspat
- 1 legatura rucola
- 6-8 oua de prepelita
- 8-10 ansoauri/hamsii
- 100 g de cascaval tare
- 100 g masline fara samburi
- 4-5 linguri de ulei de masline
- o legatura patrunjel
- sucul de la ½ de lamaie
- piper alb
- sare
- 1 lingurita otet de mere
Sparanghelul se fierbe 5 minute in apa sarata, se aseaza intr-o farfurie mica.
Ouale se fierb moi, se taie in doua si se aseaza pe sparanghel.
Maslinele se taie in doua, se adauga patrunjel tocat marunt, ulei de masline, suc de lamaie, sare si piper si se amesteca. Se toarna peste salata.
Se adauga ansoaurile, se presara cu rucola si cascaval ras.
Reteta originala o veti gasi in : Salate de sarbatoare, editura ROOSSA.
Asa arata otetul meu de mere dupa o saptamana de stat la macerat intr-o camera unde sunt 26 de grade.
Infuzia
Infuzia este un ceai si se prepara din flori sau frunze, proaspete sau uscate. Infuziile pot fi folosite reci si calde. Se recomanda ca acestea sa fie preparate in vase de sticla sau portelan (nu in vase de metal).
Se pune cantitatea ceruta de planta si se toarna apa fiarta dupa care se astupa si se lasa la infuzat timp de 5-10 minute.
Indulciti doar cu miere de albine!
Compresa
Compresa este o bucata de material sau tifon , inmuiat in infuzie sau decoct de plante, care se aplica pe zona afectata.
Compresele pot fi calde si reci. Compresele calede se folosesc pentru calmarea durerilor iar cele reci pentru zone afectate de caldura sau arsuri.
Compresele se aplica in mod repetat de cateva ori, improspatand compresa.
Decoctul
Decoctul este un mod mai puternic de extragere a substantelor active din plante. Se poate face din coaja, radacina sau seminte.
Decocturile sunt mai eficiente daca sunt proaspat preparate, dar se pot pastra si in frigider pentru 2-3 zile.
Semintele, coaja sau radacinile se zdrobesc intr-un mojar, se adauga apa necesara si se fierb la foc mic timp de o ora, pana cand lichidul scade la o treime din volumul initial.
Indulciti doar cu miere de albine!
Siropul
Siropul este o modalitate mai buna de a face medicamentele mai comestibile. Siropul se prepara cu o parte de infuzie sau decoct si o parte de miere sau zahar nerafiniat. Siropurile se pot pastra pana la 6 luni, daca sunt pastrate la rece.
Se pune infuzia sau decoctul intr-un vas se adauga mierea sau zaharul si se incalzeste usor pana se dizolva. Se ia vasul de pe foc si se lasa la racit.
Se pastreaza in borcane sau sticle sterilizate.
Se recomanda sa astupati cu dopuri deoarece siropurile pot fermenta si un borcan cu capac insurubat poate exploda.
Tinctura
Tinctura se prepara prin macerarea plantelor uscate sau verzi in alcool.
Tinctura preparata acasa se poate face cu votca. Poate fi pastrata pana la 3 ani daca este pastrata la rece.
Tincturile se fac deobicei dupa o reteta bine stabilita de un specialist.
Se pune intr-un borcan intre 200 – 300 g planta, se adauga 700 ml de votca si 300 ml de apa, apoi se sigileaza borcanul. Se lasa la macerat timp de 2 saptamani la un loc cald iar din cand in cand se mai scutura borcanul.
Se strecoara tinctura printr-un tifon si se stoarce foarte bine compozitia solida. Se pastreaza in sticle de culoare inchisa si cu eticheta.
Cataplasma
Cataplasma este o pasta de plante care se aplica pe piele, peste fasii de tifon si se foloseste deobicei calda.
Cataplasmele se folosesc pentru drenarea puroiului din piele, pentru reducerea inflamatiei, pentru scoaterea aschiilor si a abceselor, pentru piele crapata, muscaturi de insecte si arsuri solare.
Se toaca marunt 200 g de planta si se pun intr-un castron. Se adauga suficienta apa fierbinte pentru a forma o pasta.
Se aplica pe piele mai intai, putin ulei de masline pentru a evita formarea de aglomerari ale pastei
Se intinde pasta de plante pe o banda de tifon si se aplica pe piele.
Pastrati cataplasma pana se raceste si inlocuiti-o de cateva ori.
Uleiurile de masaj
Uleiurile de masaj se fac cu ajutorul uleiurilor esentiale ale anumitor plante.
Pentru a prepara un ulei de masaj adaugati 3 picaturi de ulei esential la fiecare 10 ml de ulei excipient.
Uleiurile esentiale sunt folosite la alinarea durerilor de articulatii si oase.
Inhalantele
Inhalantele cele mai simple sunt infuziile si se folosesc pentru tratarea nasului infundat, a guturaiului, asmului si infectiilor sinusale.
Printre plantele recomandate in acest scop se numara lavanda, eucaliptul, pinul si menta.
Se pune 1-2 linguri de planta uscata intr-un vas peste care se toarna apa clocotita.
Aplecati-va peste vas, acoperindu-va capul si vasul cu un prosop.
Inhalati aburul pana cand se epuizeaza evaporarea. Se repeta de doua, trei ori pe zi.
Daca aplicati tratamentul unui copil, raciti apa timp de 3-5 minute, inainte de a incepe inhalatia. Nu lasati copilul nesupravegheat.
